27.04.2011

Frumusete

Era odata ceva fragil, bun si curat , insa cand s-a izbit de realitate acel ceva fragil s-a spart , iar ceea ce zacea in interior avea sa cutremure pe multi. Au incercat ei cumva sa puna stapanire pe ceea ce le apartinea de drept fiind pe teritoriul lor , insa puritatea ce exista in negura aceea densa era ceva de neimaginat. Desi era in intuneric originea ii era de lumina , iar impactul cu care-i atingea pe cei din jur era vizibil...Se simtea ceva deosebit , ceva divin, ceva luciferic... Se simtea o forta misterioasa. Intradevar chiar exista o Forta care i-a fost intotdeauna aproape , iar cand sagetile erau indreptate spre sufletul sau pur , ajutorul Fortelor misterioase nu inceta sa apara. Uneori vorbea cu Regni , alteori cu Uriel... Cateodata vorbea doar cu sine... Noaptea era din ce in ce mai adanca si prapastiile sa adanceau din ce in ce mai mult. Aproape ca era total de partea lui Regni in unele momente... Simtea cum lumina lui Uriel se indeparta incet incet...Si atunci ce-i de facut ? Un suflet de lumina afundandu-se in intuneric... Un inger cazut pentru a vindeca ... Se pierdea ... Si plangea... Incerca sa-si ia viata insa ea ii era vesnica. Acum avea de ales era la cel mai important punct din viata-i firava. Cele doua optiuni ii marcau toata existenta vesnica de acum incolo. De-a lungul timpului Regni si Uriel si-au lasat amprenta , fiecare de partea lui pentru ca acel suflet sa treaca ori de partea intunericului ori de a luminii . Cand cele doua amprente au ajuns sa fie egale intervenea alegerea personala a acelui hibrid. Povara pe care o purta era mare , dar o putea duce...Insa cu cat alegerea hibridului era amanata cu atat cele doua forte il tulburau mai tare, astfel incat uneori simtea ca inebuneste si avea tendinta de a indeparta sufletele ce le iubea pentru a nu le face rau. Aratandu-si fata de demon indeparta ingerii , iar apoi ascuns intr-un colt intunecat plangea si suferea in taina. De el depindeau atat de multi ingeri importanti insa degeaba era si jumatate demon... Ceea ce era inainte plin de lumina acum era in intuneric ... Ceea ce era plin de viata inainte , acum se usca ... O soarta trista , o cruce prea grea , o suferinta prea mare , o iubire prea mare , un scrificiu imens, o vesnicie chinuita... 





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu