12.04.2011

Amestec

Vantul bate foarte tare. Prin perdeaua transparenta se vede cum ploaia se prelinge pe geam.Este o vreme apasatoare , o vreme ciudata , un timp al nebuniei...Nu mai este mult pana cand ce va trebui sa se intample se va intampla. Atunci va veni clipa adevarului. Atunci voi sta fata in fata cu faptele mele , cu minciunile mele, cu sentimentele mele , cu viata mea... Si va trebui sa trag o linie si sa imi decid odata pentru totdeauna viata. 
Fiecare are vise si ma gandesc de multe ori daca nu cumva visele ne sunt gresite...Daca nu cumva prin dorinta realizarii unui vis , dam cu piciorul fericirii personale...
Stau...Meditez...Aprind o tigara si scriu iar despre noi , despre vise, adevar, minciuna, Dumnezeu si Diavol. Mai trag un fum , ma pierd in el cu totul si alunec intr-un somn adanc... Apoi ma trezesc repede. Realizez intr-un tarziu ca de fapt visam cu ochii deschisi , visam la noi... La noi doi si atat. Parca si timpul trece mai incet ... Negura din mintea mea incepe sa ma sufoce , devine obsesiva , iar albastrul electic pe care il vad ma terorizeaza. Eu fug , fug , fug repede de mine insa tu ma ajungi din urma cu pasi lenti... Ma iei de mana , ma ridici din noroiul in care am cazut , imi stergi lacrima si imi spui ca ma iubesti...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu