Fara Titlu

Exista lucruri pentru care merita sa traiesti? Nimic nu ramane , totul e trecator ... Si oricat ti-ai dori sa tii ceva sau pe cineva langa tine , la un moment dat simti cum acel ceva se indeparteaza sau se pierde... Se pierde prin lume, certuri, ura , venin... De ce oricat am incerca sa tinem ceva aproape de noi, nu avem aceasta putere... De ce sinceritatea si iertarea sunt considerate slabiciuni? De ce trebuie sa ajungem la alcool sau droguri pentru a ne alina suferinta? De ce ranile se vindeca si cicatricile raman? De ce putem da sfaturi la altii dar noi nu le putem pune in aplicare? De ce nu suntem multumiti de noi ? De ce nu cautam intelepciunea? De ce nu ne punem intrebari? Este atat de trist... Trecem prin viata fara sa observam si sa cultivam lucrurile cu adevarat importante... Trecem prin viata fara un scop , plictisiti , acriti , obositi , bolnavi chiar nebuni... Recent a murit un cunoscut... Am ramas putin socata si atunci mi-am pus intrebarile de mai sus... Si ma mai intreb ... Daca eu as muri in viitorul apropiat ce ar ramane dupa mine? Raspunsul = nimic bun. Si cand mi-am dat raspunsul asta m-am intristat foarte tare, deoarece vreau sa fac ceva in viata asta. Ceva care sa ramana si care sa stiu ce a ajutat pe cineva. Vreau sa ramana ceva bun in urma mea. Moartea ne secera pe toti la vremea potrivita... Nu imi este frica de Moarte. Imi este teama ca voi muri nerealizand nimic bun. Vreau sa fiu prietena cu toti fara diferente , vreau sa ajut cat pot ... Chiar si cu un sfat pentru suflet... Vreau ca lumea , prietenii si familia sa ma cunoasca in esenta mea. Nu imi e rusine de cine sunt. Imi e rusine de cine ma prefac ca sunt... Si purtand o masa mi-am dat seama ca nu sunt fericita... Daca sunt EU , fericirea tot nu da de mine , dar macar sunt implinita suflereste ca m-am manifestat dupa dorinta mea... Vreau sa traiesc fiecare clipa fiind eu , pentru ca atunci cand Moartea va veni sa fiu senina si sa mor cu zambetul pe buze sau spunand "te iubesc". De acum voi trai dupa normele mele nu a altora...

Vreau...

Sunt arsa de ura... Nu stiu cand o sa ma mai ridic ... Am cazut... M-am frant ca o trestie. Sunt inconjurata zi de zi de tot felul de personaje, insa ma simt singura , simt ca alunec undeva intr-o prapastie adanca. Aprind o tigara si ma pierd in fumul ei. Parintii imi spun ca imi distrug jegul de viata fumand. Eu zic ca fumatul e singurul lucru stabil din viata mea. Nu stiu daca e bine sa duc viata asta. Cert e ca ma distrug ... Dar imi place sa simt durere. Chiar imi place. Simt ca fara durere nu as mai fi eu. Iar cand nu simt durere sufleteasca vreau sa o simt pe cea trupeasca, insa nu provocata de altii , ci de mine.Poate ca am avut parte din plin de suferinte si m-am obisnuit , iar acum fara ele parca o parte din mine lipseste. Cand sunt fericita parca viata nu mai are nici un tel. De fapt nu pot fi fericita fara ingrijorari, gelozii , certuri etc... Astea is sarea si piperul vietii noastre mizerabile.Mi se pare atat de penibil cursul vietii unui om . Adica esti copil , dupa ca cresti esti adolescent , ajungi la maturitate iti intemeiezi familie , faci copii , ii cresti si mori. Si pentru sufletul tau ce mai faci? Aduni bani? Ei se pot duce intr-o clipa. Ai familie? Pana la urma copii te vor ura , iar tu vei muri batran si singur. Ai sotie? Te va parasi sau te va insela pentru ca tu numai munca  si bani ai in cap. Ea isi va gasi unul cu suflet. 
Intotdeauna omenirea a dansat ca o papusa dirijata de Marele Papusar. A dansat dupa cum era dirijata. De ce? Pentru ca papusa a fost creeata cu vointa proprie, numai ca e o tarfa proasta dansand dupa cum i se dicteaza pentru ca e mituita si isi vinde trupul pentru bani. In ce lume traim. In ce lume traiesc! Eu nu asta vreau de la viatza asta ... Eu chiar vreau sa simt ca traiesc! Vreau sa zbor! Vreau sa iubesc cu toata inima! Sa ma daruiesc in totalitate! Sa imi ating obiectivele! Sa citesc! Sa aflu multe! Vreau sa fiu curioasa! Vreau sa dansez , sa tip, sa fac dragoste! Sa ajung pe Everest si la Groapa Marianelor :X Vreau sa vad lumea , in toate ipostazele ei! Vreau sa imi impart viata cu persoana pe care o iubesc , la vremea potrivita, dar nu printr-un certificat , sau in fata vreunui preot. Vreau ca luna si stelele cerului de vara sa-mi fie martori cand imi daruiesc inima. Si legatura dragostei nebune de adolescenta , sa ramana in inima mea toata viata. Iar cand se va sfarsi , voi umbla plangand in ploaie , stropii se vor amesteca cu lacrimile , iar eu voi fi fericita dar totusi trista ca am iubit din suflet. Vreau sa fac profunzimea sufletului meu palpabila. Vreau doar sa traiesc ... 

Ganduri

Nu vreau sa fiu judecata pentru acest articol. Am scris doar gandurile mele intr-un moment de tristete.Unele fraze sunt folosite ca metafore. Cine ma cunoaste cat de cat stie despre ce este vorba. 

Depresia este o boala destul de grea...Ea isi tese panzele ca o Vaduva Neagra , in sufletul omului. Incet iti pierzi cheful de viata , esti tot timpul obosit , irascibil si ai tulburari de somn. Personal m-am confruntat de multe ori cu depresia. Uneori pur si simplu stateam si priveam in gol. Nu puteam gandi ... doar priveam... Ma simteam singura si neinsemnata. Randamentul meu la scoala scadea considerabil , nu imi mai pasa de nimic si singura fericire o aveam cand fumam o tigara. Ma uitam la fum si pur si simplu ma pierdeam ... M-am certat cu prietenii cei mai buni, am indepardat persoanele iubite de langa mine... Toti imi spuneau ca m-am schimbat si nu vroiam sa ii ascult. Ii pierdeam incet pe toti. Si la un anumit punct din ambitie , m-am ridicat din mocirla ... Insa ranile au ramas nevindecate si luptam cu ele deschise , durerea umplandu-ma de ura. Nu ma credeam capabila sa distrug atat. Si uite ca am reusit sa ma razbun pe multi , am reusit sa ii fac sa se certe intre ei. Insa nu stiu cum sa ma simt fiindca doua forte se lupta in mine... Una este Cristina , care spune sa las ura, sa uit si sa fiu eu buna daca ei au fost rai. Cealalta care este Pusky zice sa nu las pe nimeni sa ma calce in picioare ... Sa ii fac sa sufere cum am suferit si eu din cauza lor. Acea parte din mine imi spune sa fac rau ca sa ma simt eu bine ... Insa nu ma simt bine cand fac rau ... Am o satisfactie pe moment , iar apoi apare constiinta care-mi arata clar ca am gresit. As vrea sa dispar , sa ma pierd undeva departe ... Sa imi pun ordine in ganduri... Am nevoie de ... Nu stiu de ce am nevoie. Ceea ce stiu sigur e ca iubesc pe cineva si ii vreau tot binele din lume. Asta e singurul lucru clar din viata mea. Restul lucrurilor sunt intr-un haos in mintea si in inima mea si incep sa alunec pe panta rea. Incep sa devin insensibila, imuna, razbunatoare ... Oare mai pot fi cum eram inainte? Lumea , anturajele, cluburile, unele personaje si unele intamplari m-au schimbat ... Mi-au furat inocenta. Au vrut un monstru... Acum il au... Exista doua optiuni : ori ma schimb rapid si trec peste tot ce am trait , ori ajung si eu rau si cei care m-au ranit . Eu ii cunosc , le stiu "armele" insa pentru ei armele mele sunt un mister ;;)