03.05.2011

Infero vs Paradise

Fumul gros , ce era deasupra patului in care dormea , o invalui , iar sunetul metalic se auzea din ce in ce mai tare... Simtindu-se paralizata deschise ochii si tipa. Privi camera...Era linistita , nu era nimic neobisnuit. Se ridica din pat si se indreapta spre fereastra. Nu sesiza ca  ii curgeau lacrimile. Simtea ceva , o apasare, o avertizare , o forta intunecata... Viata ei se derula precum infernul lui Dante.Infernul trecu deoarece se maturiza odata cu timpul. Era cam intre Purgatoriu si Paradis, insa pentru a avea impact cu Divinitatea , mai avea de trecut "Lupta cu Eu" si mai avea de recunoscut multe secrete si mistere pe care in loc sa le lumineze , le afunda mai mult in negura...
Si stand ea asa ingandurata in fata geamului privind in gol parca avea dorinta intoarcerii in Infern pentru ca Paradisul nu mai era pentru ea. Se simtea straina de acel Paradis despre care tot se vorbea, deoarece trecand prin focul infernului si curatata prin lacrimile suferintei deveni tare , iar simtind puterea isi dori sa lupte. Nu mai  era un suflet pasiv, acum era un suflet luptator. Isi dorea asta si se simtea sufocata de pace , fiindca in ochii ei , pacea fara razboi nu insemna nimic. Asa cum un barbat fara o femeie nu inseamna nimic... Lucrurile slabe ii fac pe cei puternici invincibili si intotdeauna in umbra unui om mare a stat un om umil.
Poate ca avea ganduri ciudate sau gresite. Poate era doar trecuta prin Iad. Sau poate era nebuna. Sigur este doar faptul ca ea iubea. Iubirea ei era ca focul , apele cele mai nu puteau sa o stinga si nimic nu putea sa o degradeze , iar gelozia ei era neinduplecata ca locuinta mortilor...
Simtea ca se sufoca in casa ... iesi afara, si intra in cercul de iarba arsa de jocul Sanzienelor. Cerul noptii avea o nuanta verzuie, iar stele nu erau. Mirosul ciresilor inunda strada ei , totusi... Adormi langa un nuc.