Nu vreau sa fiu judecata pentru acest articol. Am scris doar gandurile mele intr-un moment de tristete.Unele fraze sunt folosite ca metafore. Cine ma cunoaste cat de cat stie despre ce este vorba.
Depresia este o boala destul de grea...Ea isi tese panzele ca o Vaduva Neagra , in sufletul omului. Incet iti pierzi cheful de viata , esti tot timpul obosit , irascibil si ai tulburari de somn. Personal m-am confruntat de multe ori cu depresia. Uneori pur si simplu stateam si priveam in gol. Nu puteam gandi ... doar priveam... Ma simteam singura si neinsemnata. Randamentul meu la scoala scadea considerabil , nu imi mai pasa de nimic si singura fericire o aveam cand fumam o tigara. Ma uitam la fum si pur si simplu ma pierdeam ... M-am certat cu prietenii cei mai buni, am indepardat persoanele iubite de langa mine... Toti imi spuneau ca m-am schimbat si nu vroiam sa ii ascult. Ii pierdeam incet pe toti. Si la un anumit punct din ambitie , m-am ridicat din mocirla ... Insa ranile au ramas nevindecate si luptam cu ele deschise , durerea umplandu-ma de ura. Nu ma credeam capabila sa distrug atat. Si uite ca am reusit sa ma razbun pe multi , am reusit sa ii fac sa se certe intre ei. Insa nu stiu cum sa ma simt fiindca doua forte se lupta in mine... Una este Cristina , care spune sa las ura, sa uit si sa fiu eu buna daca ei au fost rai. Cealalta care este Pusky zice sa nu las pe nimeni sa ma calce in picioare ... Sa ii fac sa sufere cum am suferit si eu din cauza lor. Acea parte din mine imi spune sa fac rau ca sa ma simt eu bine ... Insa nu ma simt bine cand fac rau ... Am o satisfactie pe moment , iar apoi apare constiinta care-mi arata clar ca am gresit. As vrea sa dispar , sa ma pierd undeva departe ... Sa imi pun ordine in ganduri... Am nevoie de ... Nu stiu de ce am nevoie. Ceea ce stiu sigur e ca iubesc pe cineva si ii vreau tot binele din lume. Asta e singurul lucru clar din viata mea. Restul lucrurilor sunt intr-un haos in mintea si in inima mea si incep sa alunec pe panta rea. Incep sa devin insensibila, imuna, razbunatoare ... Oare mai pot fi cum eram inainte? Lumea , anturajele, cluburile, unele personaje si unele intamplari m-au schimbat ... Mi-au furat inocenta. Au vrut un monstru... Acum il au... Exista doua optiuni : ori ma schimb rapid si trec peste tot ce am trait , ori ajung si eu rau si cei care m-au ranit . Eu ii cunosc , le stiu "armele" insa pentru ei armele mele sunt un mister ;;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu